miercuri, 8 decembrie 2021

Frunze de Dafin

    Majoritatea oamenilor adaugă frunze de dafin în alimente, în special la carnea roșie și carnea de pasăre.

    Știi de ce se adaugă frunze de dafin la mâncare? De regulă, am spune: să aromatizeze mâncarea!

    Dacă fierbeți frunzele de dafin într-un pahar cu apă și gustați, nu veți simți nicio aromă.

    Deci de ce pui frunze de dafin în carne?

    Adăugarea frunzelor de dafin în carne transformă trigliceridele în grăsimi nesaturate. Pentru experimentare și confirmare: tăiați puiul in două, gătiți fiecare jumătate într-o tigaie și așezați una pe foi de dafin, iar cealaltă fără frunze de dafin și observați cantitatea de grăsime din ambele tigăi.

    Dacă aveți frunze de dafin, nu este nevoie de farmacie. Studii științifice recente arată că frunzele de dafin au multe beneficii. Ajută la a scăpa de multe probleme grave de sănătate.

     Avantajele frunzei de dafin sunt:

    - Foaia de dafin tratează afecțiunile digestive și ajută la eliminarea unor probleme ca arsuri la stomac, aciditate constipație.

    - Reglează circulația intestinului prin consumul de ceai de dafin fierbinte.

    - Scad glicemia. Frunza de dafin este un antioxidant si permite organismului să producă insulină consumând ceai de dafin timp de o lună.

    - Elimină colesterolul rău și ameliorează conținutul de trigliceride în organism.

    - Este o sursă bogată de vitamina C.

    - Foarte utile în tratarea răcelilor și a tusei severe, frunzele de dafin fierte emană un abur care, inspirat, te scapă de flegmă și reduce severitatea tusei.

    - Foaia de dafin protejează inima de convulsii și accidentele vasculare cerebrale, deoarece conține compuși protectori cardiovasculari.

    - Frunzele de dafin sunt bogate în acizi precum:  acidul cafeic, quercetina, eigonolul și bartolinida, substanțe care împiedică formarea celulelor canceroase în organism.

    - Elimină insomnia și anxietatea, dacă sunt luate înainte de culcare, vă ajută să vă relaxați și să dormiți profund.

    - Ceaiul de foi de dafin ajută la spargerea pietrelor de la rinichi și la vindecarea infecțiilor.

    Dacă aveți probleme de respirație cu controlul anxietatății, ar trebui să începeți să ardeți frunze de dafin acasă, zilnic.

(Text preluat)


miercuri, 15 septembrie 2021

CĂND DEVII ESENȚĂ

         De multe ori, ni se întâmplă ca, de la o anumită vârstă, să ni se spună că suntem bătrâni, ca și cum viața a ajuns la final! Am găsit ceva, ce vreau să împartașesc cu voi, indiferent de vârstă!!
        - Îmbătrânești, mi-au spus, nu mai ești tu, devii distantă, tristă și solitară.
Eu am răspuns imediat (😂acum pot!!!):
        -  NU, NU ÎMBĂTRÂNESC, DEVIN MAI ÎNȚELEAPTĂ!
Am încetat să mai fiu ceea ce le place altora să fiu, ci ceea ce îmi place mie să fiu.
Am încetat să caut acceptarea celorlalți  și să mă accept eu asa cum sunt.
Am lăsat în urma mea oglinzile mincinoase care înșală fără milă.
        - NU, NU ÎMBĂTRÂNESC!
Devin doar mai selectivă cu locurile, cu oamenii, cu obiceiurile și ideologiile.
Am dat drumul la atașamente, dureri inutile, oameni toxici, suflete bolnave și inimi  de piatra ... NU sunt pentru mine amărăciunea și nefericirea. 
Le eliberez pentru sănătatea și liniștea mea.
Am încetat să trăiesc poveștile spuse de alții și am început să  imi scriu povestea mea, am dat la o parte stereotipurile impuse și accept viata așa cum e.
Nu mai port tot felul de lucruri inutile în geantă, acum am O CARTE care îmi înfrumusețează mintea.  Nu mai idealizez viața...  am început să o trăiesc cu bucurie.
NU, NU ÎMBĂTRÂNESC!
Îmi port în suflet prospețimea, în inima mea inocența, și mă descopăr zilnic.
Am în mâinile mele tandrețea unui cocon care, atunci când se deschide, își va extinde aripile în alte locuri,  de neatins pentru cei care caută doar frivolitatea materialului.
Am pe față zâmbetul acela fermecător, atunci când observ simplitatea naturii.
Îmi port în urechi ciripitul păsărilor care îmi încântă diminețile  și  îmi acompaniază plimbarea.
NU, NU ÎMBĂTRÂNESC!
Devin selectivă, DAU VALOARE TIMPULUI,  rescriu povestea care mi-a fost spusă, redescoperind lumi, salvând acele cărți vechi pe care le-am uitat pe jumătate deschise.
Sunt din ce în ce mai prudentă, am oprit izbucnirile care nu mă învață nimic, învăț să vorbesc despre frumos, învăț să cultiv cunoștințe, învaț să sădesc idealuri.

NU, NU ÎMBĂTRÂNESC... DEVIN ESENȚĂ! 

 ÎNCEP SĂ TRĂIESC CINE SUNT EU CU ADEVĂRAT..., IAR ASTA ÎMI DĂ ARIPI ȘI ÎMI OCUPĂ TOT TIMPUL!!

joi, 12 august 2021

TU stii cat esti de NOROCOS?

     De cateva zile citesc ”Putere, libertate si gratie divina” de Deepak Chopra. Desi, initial mi s-a parut ca o voi ”devora” repede, avand doar 150 de pagini, am descoperit ca este una dintre cartile asupra careia trebuie ”sa te apleci cu luare aminte”. Mi-a atras atentia un pasaj care vorbeste despre faptul ca, starea de fericire interioara duce la indeplinirea spontana a dorintelor, ceea ce in cadrul multor traditii spirituale, a fost numita GRATIE. Spune autorul ca,  ”A avea experienta gratiei, inseamna sa te afli in locul potrivit, la momentul potrivit, sa fii sprijinit de legile naturii sau, pe scurt, SA AI NOROC”. Acest citat m-a inspirat sa scriu aici despre NOROCUL din viata mea, de care am devenit constienta de cativa ani, constienta care mi-a adus liniste si pace sufleteasca, acea stare de gratie.

    Pana acum cativa ani, consideram ca am trecut prin viata luptand din greu! Acum insa stiu ca ”am dansat cu gratie” printre provocari si am avut NOROC de fiecare data cand am avut nevoie:

NOROC ca m-am casatori de 2 ori din dragoste si mi-am urmat inima;

NOROC ca am nascut doua fete sanatoase, minunate, care imi aduc numai bucurii;

NOROC ca, atunci cand am constatat ca ”unde dragoste nu e, nimic nu e” mi-am asumat 2 divorturi si bine am facut;

NOROC ca, desi singuratatea nu a fost chiar o fericire, intr-un tarziu am descoperit ca singuratatea  poate fi o OPORTUNITATE pentru orice inceput, iar la mine s-a materializat prin a ma pune pe primul loc in viata mea si a da valoare timpului meu investind in mine;

NOROC ca sunt si bunica, o bunica mandra de nepoata ei;

NOROC ca, desi am mai carcotit de una, de alta, in cei 41 de ani de munca, am avut parte de locuri de munca  si oameni de exceptie, invatand mereu ceva nou;

NOROC ca, tocmai cand am decis ca singuratatea poate fi o solutie buna pentru viitor, Universul mi-a trimis un partener de viata ”numai bun de pus la rana”.

    Iata cum, incetul cu incetul, privind in urma, am constientizat cu uimire ca, de fapt, eu am fost mereu in locul potrivit si la momentul potrivit, pentru ca viata mea a fost ca o carare cu sens unic, spre varful unui  munte. Am mers, m-am ranit, m-am oprit, mi-am oblojit ranile... am pornit din nou (chiar daca uneori mi-ar fi fost mai comod sa raman pe loc) si ”am mers in credinta” (cum spunea mama mea). Nu am privit inapoi decat pentru a vedea cat am avansat, cat am urcat. Am plans, dar am mers inainte si iar am plans ... si iar am pornit la drum. Am plans din tot felul de motive, dar niciodata ”NU mi-am plans de mila”! Asa am devenit EU, cea de azi, impacata cu trecutul meu si implinita AICI si ACUM. Iar cararea inca se asterne in fata mea... o vad si merg mereu... mai am muuult pana in varf!!

NOROCUL ma urmareste indeaproape si acum... am o familie frumoasa pe care o iubesc, am prieteni minunati, iar impreuna imi inobileaza viata si ma insotesc in aceasta calatorie magica. Pentru toate acestea sunt recunoscatoare Divinitatii!

TU stii cat esti de NOROCOS?

duminică, 8 august 2021

TU CAND AI TRAIT PRIMUL SENTIMENT DE LIBERTATE?

Primul meu SENTIMENT DE LIBERTATE l-am trait cand mi-am luat permisul de conducere, in anul 2000! 


A fost anul meu de gratie: in acel an mi-am luat Licenta in Drept, dupa 5 ani de facultate (la FF evident, eram in serviciu de 23 de ani)  apoi, am simtit, pur si simplu (parca si acum, cand scriu ma incearca  acea emotie) ca am timp pentru mine si m-am intrebat exact asa: ” Si acum, eu ce mai fac cu acest timp?”... Dupa 5 ani in care nici nu am stiut cum au trecut, intre casa, serviciu, familie, scoala si alte activitati private prin care imi completam veniturile, am constientizat deodata ca am un timp neocupat si am decis sa fac Scoala de soferi! Zis si facut... dupa serviciu ma duceam la scoala si ma treceau toate ”apele” cand urcam la volan! Trebuie sa va marturisesc ca, ani de zile am avut un vis, care se repeta la 2-3 luni, in care ma urcam in masina si nu stiam sa schimb vitezele!! Aceasta a fost marea mea frica! Iata ca, acum, eram la scoala de adevaratelea, si primul lucru pe care l-am facut, i-am spus instructorului (un om deosebit de la care am invatat foarte multe!)... ”stiti, eu nu cred ca voi putea vreodata sa schimb vitezele, mi se pare foarte greu!”...si acum parca ii vad zambetul pe fata in timp ce imi spunea: ” Hmmm, o sa vezi ca asta este cea mai simpla operatiune, altele vor fi adevarate provocari!” Si chiar asa a fost! Am invatat foarte repede sa schimb vitezele, dar destul de greu ”sa simt pedalele”... acceleratia si ambreiajul! Asa am invatat ca FRICILE sunt doar niste PROVOCARI  cu care, daca ne confruntam in realitate, constatam ca nu sunt de netrecut! Stiti voi cum se spune: ”Nu este dracul atat de negru!”...si chiar nu este! Asadar am invatat sa conduc, mi-am luat permisul si, din momentul in care m-am urcat singura la volan, am simtit, la propriu, ca toata lumea este a mea, ca nici un punct pe harta nu este  prea departe daca eu conduc spre el! Iubesc sa conduc masina, este modul in care imi linistesc mintea instantaneu, este locul de unde privesc lumea cu ochii calatorului curios sa descopere alte si alte locuri frumoase, fascinante...de multe ori, in acesti 20 de ani de cand am permis de conducere, am avut si momente de suparare, momente in care m-as fi ascuns undeva sa nu vad pe nimeni  si sa nu aud nimic... sa fiu eu cu mine...asa ca, ma urcam in masina si plecam undeva, oriunde... uneori ajungeam la Ploiesti, alteori spre Buzau... conduceam si imi puneam ordine in ganduri, conduceam si analizam acea provocare pe toate partile pana cand gaseam o solutie, iar cand gaseam solutia, era ca si cand nimic nu s-a intamplat, stiam ce am de facut si ma intorceam acasa! La volan AM LIBERTATEA de a fi eu cu mine!


Iubesc aceasta LIBERTATE pentru ca mi-a permis sa vad multe, foarte multe locuri din Romania asta frumoasa si magica, din Europa chiar, dar cel mai mult o iubesc pentru ca inseamna mai mult decat a conduce masina... inseamna libertatea de a gandi, libertatea de a te exprima, libertatea de a experimenta lucruri, stari... Incearca si tu, atunci cand esti la volan, la semafor, de exemplu...in loc sa te agiti ca nu se mai schimba in verde, ca e aglomeratie...foloseste acest timp facandu-ti planuri frumoase...pe unde sa mai calatoresti,  ce sa mai citesti, ce film sa vezi pe Netflix, ce prieteni sa suni sa le spui o vorba buna... cum sa te mai joci cu copiii tai, sau cu cine sa te intalnesti in parc ”la un pahar de vorba”?... si ai sa constati cu uimire ca timpul trece foarte repede, ca aveai mult mai multe lucruri  de planificat si ca, desi ai stat pe loc, tu ai mers mult inaintea timpului, cu gandul si cu inima! Traieste in PREZENT...asta numesc eu LIBERTATE!


”ACUM este momentul care nu se termina niciodata...” - Deepak Chopra

miercuri, 4 august 2021

CEA MAI IMPORTANTA ”INVESTITIE” DIN VIATA TA!

Stii ca cea mai importanta INVESTITIE din viata ta esti TU?


Dupa 41 de ani de munca, ca angajat,  (pentru ca antreprenoriatul nu m-a atras nicicum atunci, iar acum...ma mai gandesc!) in care timpul meu nu conta,  ci numai ”salariul” primit la sfarsitul lunii, pentru ca aveam tot felul de cheltuieli in familie, ca toata lumea de altfel, mi-am dat seama ca  a venit vremea sa fac ceva si pentru mine, doar pentru mine! Si primul gand care mi-a venit a fost sa renunt la serviciu...indeplineam toate conditiile de a deveni ”rentier” (pentru mine pensia inseamna  ”renta” pentru ca mi-am castigat acest drept prin munca si disciplina timp de 41 de ani!). Zis si facut...am pregatit acest moment 2 ani. Am inceput cu o intrebare: ”Si eu ce voi face cu timpul meu, dupa?” Habar nu aveam ce, insa stiam sigur ca nu voi sta sa astept pensia, ca abia atunci timpul meu devenea cu adevarat pretios, iar eu trebuia sa-i dau valoarea cuvenita! Asadar, cautam ceva , nu stiam ce, dar intr-o zi din anul 2016, butonand internetul, am gasit un anunt: ”Cursul Metoda Silva cu Anca si Cristi”!


Am citit prezentarea, mi-a placut ideea de a lucra cu mintea mea intr-un mod stiintific si m-am inscris... au urmat 4 zile de curs in sala, cu doi instructori  extraordinari, alaturi  de alte 20 de persoane...4 zile in care mintea mea a fost ca un burete... Din acel moment, practica a facut diferenta dintre EU dinainte de curs si EU dupa curs... Marturisesc ca am mai investit in facultate, in cursuri profesionale, dar... sesizati diferenta?... abia  ultima a  fost cu adevarat o INVESTITIE in MINE! Si de aici incepe fascinanta poveste a devenirii mele, CEA MAI IMPORTANTA INVESTITIE DIN VIATA MEA! Au trecut 5 ani de atunci, 5 ani in care am invatat mai mult decat in restul vietii, 5 ani in care am constientizat, incetul cu incetul, ca alegerile, deciziile mele imi creaza realitatea in care traiesc. Astfel am ales sa dau valoare timpului meu prin a-i ajuta si pe altii sa ia deciziile potrivite, sa aduca valoare in viata lor. Si pentru ca bucuria mea vine din bucuria celor din jur, dau si primesc bucurie!


Si asa, ”in fiecare zi, in orice fel, imi este din ce in ce mai bine” - Emil Coue

marți, 3 august 2021

CINE ESTE CEA MAI IMPORTANTA PERSOANA DIN VIATA TA?

Ti-a spus cineva in copilarie, in adolescenta... sau  macar  la maturitate, ca TU esti cea mai importanta persoana din viata ta? Da, TU!  Mie nu mi-a spus nimeni. Din contra, toti ceilalti erau importanti... familia, prietenii, musafirii... daaa, musafirii primeau tot ce era mai bun, toata atentia: cele mai alese bucate servite cu tacamurile si farfuriile ”de bune”, cea mai buna camera, cele mai noi asternuturi... Si uite asa, am crecut si am trait o mare parte din viata crezand ca toti ceilalti sunt importanti, iar EU, ca sa ajung la ”importanta” lor, trebuie sa demonstrez... sa ma compar cu toti si sa demonstrez ca sunt mai buna sau cel putin la fel  de buna ca ei!


Si, o vreme,  cam pana la 42 de ani, am tot incercat sa fiu ”mai buna”, desi nici acum nu stiu cum arata acest ”mai buna”! La 42 de ani insa, mi-am dat seama ca EU nu faceam parte din aceasta ecuatie si am inceput sa ma caut...si, ghiciti unde m-am gasit? In interiorul meu, adanc, foarte adanc ascunsa printre emotii, printre frustrari, printre neimpliniri, printre iubiri neimpartasite...si, incetul cu incetul,  ca si cum stergi praful de pe un bibelou pretios de la bunica, am inceput sa vorbesc cu fiecare emotie, sa o inteleg, sa o curat bland, sa o mangai cu iubire... asa am iesit EU la suprafata, EU cea de azi care intelege ca este unica, care intelege ca VIATA este un JOC! Iar ca acest JOC, sa fie un SUCCES, este nevoie sa cunosti Legile spirituale care dau regulile jocului cu o claritate de necontestat, cum afirma Florance Scovel Shinn in ”Jocul vietii si cum sa-l jucam”.


Asadar, am descoperit ca a fi eu insami, inseamna sa fiu autentica. Am descoperit ca este important ca EU sa fiu pe primul loc in viata mea. Am invatat sa ma iubesc pe mine cu adevarat si am inteles ca iubirea daruita de mine celorlalti este mult mai pretioasa acum...am invatat sa cer ajutor si am descoperit ca ajutorul dat fara a fi cerut poate face mai mult rau decat bine...am invatat sa ma respect  si sa acord respect si am constientizat ca ceea ce dai, primesti!


Si povestea continua...

luni, 2 august 2021

POVESTEA BATERIEI

17.07.2020

Astazi am fost in Piata Norilor...m-am oprit la un stand sa cumpar 2 baterii pentru un ceas de perete. La acelasi stand, o doamna foarte cocheta, cu o fata de copil vesel, cu cercei si palarie, imbracata elegant, intreba vanzatorul "de ce nu ii mai functioneaza ceasul de la mana, desi i-a schimbat chiar el bateria cu cateva luni in urma?" Acesta s-a uitat la ceasul doamnei, l-a examinat, a incercat sa il desfaca pentru a-i schimba bateria, insa nu a reusit, ceasul fiind foarte vechi, daca ar fi insistat, ar fi riscat sa se strice de tot. O intreaba insa pe doamna, ce tip de baterie i-a pus acum cateva luni?...o baterie buna fiind garantata, zicea el, cam un an! Doamna raspunde ca, la vremea aceea a optat pentru o baterie mai ieftina care sa nu tina prea mult deoarece...:

- Acum cateva luni nu credeam ca o sa mai traiesc mult!
Vanzatorul a ramas fara replica!!!
Auzind cele spuse de doamna, am simtit nevoia sa intervin spunandu-i:
- Doamne, aratati atat de bine, sunteti atat de plina de viata, cum puteti sa spuneti asa?.
- Da, zice dansa vesela si cu o fata dezarmant de luminoasa... dar am 84 de ani si nu credeam ca o sa apuc sa mi se strice ceasul...
- Iata ca, zic eu, pana si ceasul v-a demonstrat ca nu putem stii cat timp avem de trait, asa ca mergeti sa va cumparati un ceas nou, si bucurati-va de viata in fiecare zi...nu va ganditi la final...el vine oricum...conteaza ca noi sa ne bucuram de viata oricati ani vom avea!!!
Doamna m-a privit cu niste ochi veseli si plini de bucurie spunadu-mi:
- Nimeni nu mi-a spus asa ceva pana acum...multumesc mult, ma duc sa imi cumpar un ceas...apoi ii intinde ceasul vechi vanzatorului si ii zice: daca il vreti pentru ceva piese...mie nu imi mai trebuie...acum ma duc sa imi iau unul nou!!

P.S.” Pretutindeni exista semne si lectii de invatat: in lucrurile pe care le spun oamenii, in circumstantele care se desfasoara pe parcursul vietii, ca si in lucrurile pe care le vezi in drumurile tale”. - Stuart Wilde